Gonoreea - Simptome și tratament

Data publicării: 25.07.2024 / Categorie: Medical, Boli

Gonoreea este o frecventă infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Această infecție prezintă o provocare datorită răspândirii sale, complicațiilor potențiale și rezistenței la antibiotice.

 

Mențiuni istorice asupra gonoreei

Se crede că gonoreea a fost prezentă în civilizațiile antice, inclusiv în Egipt, Grecia și Roma. Descrieri timpurii ale simptomelor asemănătoare cu cele ale gonoreei pot fi găsite în textele din aceste culturi. Medicul grec Hipocrate(460–370 î.Hr.) a făcut multiple mențiuni în cazul unei boli cu simptome extrem de asemănătoare care ar fi putut fi gonoreea.

În timpul Evului Mediu, infecțiile cu transmitere sexuală erau adesea privite printr-o lentilă morală și religioasă. Infecțiile precum gonoreea au fost uneori văzute ca o pedeapsă divină pentru comportamentul imoral. Înțelegerea medicală a gonoreei era limitată, iar tratamentele erau rudimentare, implicând adesea remedii pe bază de plante și încercări de a echilibra umorile corporale.

În epoca Renașterii, gonoreea a fost adesea confundată cu sifilisul, din cauza suprapunerii simptomelor și a lipsei instrumentelor de diagnosticare precise. Termenul gonoree provine din grecescul gonos(sămânță) și rhoe(flux), inventate de medicul grec Galen în secolul al II-lea d.Hr., care credea în mod eronat că puroiul de la infecție era sperma.

În secolul al XVI-lea, mercurul a fost folosit pentru a trata diverse boli cu transmitere sexuala, inclusiv gonoreea. Aceste tratamente au fost adesea toxice și au provocat efecte secundare semnificative. De asemenea, unele încercări timpurii ca măsuri de sănătate au inclus izolarea persoanelor afectate și reglementarea prostituției pentru a controla răspândirea infecției.

Descoperirea exactă a bolii

În 1879, medicul german Albert Neisser a descoperit bacteria Neisseria gonorrhoeae, identificând cauza specifică a gonoreei și distingând-o de alte boli sexuale. La începutul secolului al XX-lea au fost introduse tratamente mai eficiente, cum ar fi nitratul de argint pentru nou-născuți, pentru a preveni infecțiile oculare gonococice.

Războaiele mondiale au adus o atenție sporită asupra gonoreei din cauza ratelor mari de infecție în rândul soldaților. Au fost implementate campanii de sănătate, inclusiv promovarea utilizării prezervativului și educația despre boli cu transmitere sexuală, pentru a controla răspândirea.

Descoperirea penicilinei în anii 1940 a revoluționat tratamentul gonoreei. Aceasta a devenit tratamentul standard, reducând drastic prevalența și complicațiile infecției însă în anii 1970, tulpinile de Neisseria gonorrhoeae au început să prezinte rezistență la penicilină, ducând la dezvoltarea și utilizarea altor antibiotice, cum ar fi tetraciclina și ciprofloxacina.

 

Simptomatologie și apariție

Simptomele gonoreei variază de la om la om și uneori pot fi asimptomatice, în special la femei. Când apar simptomele, acestea se prezintă de obicei în 2 până la 14 zile după expunere.

  • În cazul bărbaților, simptomele includ urinare dureroasă, secreții asemănătoare puroiului din penis și dureri sau umflături testiculare. Alte simptomele pot include secreții, mâncărimi anale, dureri, sângerări sau mișcări intestinale dureroase. Pe lângă toate acestea, nu este exclusă durerea în gât. La bărbați, infecția poate provoca epididimita, care poate duce la infertilitate dacă nu este tratată prompt.
  • În cazul femeilor, simptomele includ secreții vaginale abundente, urinare dureroasă, sângerare vaginală între menstruații și dureri abdominale sau pelvine. Similar celor la bărbați, cu simptome rectale, inclusiv secreții și durere, iar simptomele faringiene sunt adesea asimptomatice. Gonoreea netratată se poate răspândi în uter și trompele uterine, provocând boala inflamatorie pelvină. Acest lucru duce la dureri cronice, infertilitate și sarcină ectopică. Femeile însărcinate cu gonoree pot transmite infecția nou-născutului lor în timpul nașterii, provocând infecții oculare severe sau orbire.

Transmiterea, diagnosticarea și tratamentul

Gonoreea se transmite în principal prin contact sexual, inclusiv prin sex vaginal, anal și oral. Bacteria vizează membranele mucoase din tractul reproducător, rect, gât și ochi. Poate infecta atât bărbații, cât și femeile, deși anumite categorii demografice, cum ar fi adulții tineri activi sexual și bărbații care fac sex cu alți bărbați, prezintă un risc mai mare.

Gonoreea este diagnosticată prin teste de laborator, inclusiv teste de amplificare a acidului nucleic (NAAT), care detectează materialul genetic al bacteriei în urină sau tampoane din locurile infectate.

Gonoreea se tratează cu antibiotice. Se recomandă în prezent o abordare de terapie dublă, de obicei o injecție de ceftriaxonă combinată cu azitromicină orală. Cu toate acestea, apariția tulpinilor rezistente la antibiotice de Neisseria gonorrhoeae este o problema tot mai mare. Rezistența la cefalosporine (un tip de antibiotic), ultima linie de tratament eficient, a fost raportată cu eficiență scăzută, motiv pentru care sunt necesare dezvoltarea de noi antibiotice și strategii de tratament.

Metode de prevenție

Prevenirea gonoreei implică în primul rând măsuri individuale, dar și colective:

  • Utilizarea consecventă și corectă a prezervativelor în timpul activității sexuale reduce semnificativ riscul de transmitere.
  • Persoanele active din punct de vedere sexual, în special cele cu mai mulți parteneri, ar trebui să fie supuse controlului regulat al bolilor cu transmitere sexuală pentru a detecta și trata infecțiile din timp.
  • Încurajarea persoanelor diagnosticate cu gonoree să-și informeze partenerii sexuali, astfel încât să poată solicita testare și tratament.
  • A nu se încerca tratarea gonoreei cu medicamente sau remedii fără prescripție medicală și a nu se împărtăși antibiotice cu alte persoane sau folosirea antibioticelor rămase de la tratamentele anterioare. De asemenea, antibioticele prescrise trebuie luate exact conform instrucțiunilor, chiar dacă simptomele se ameliorează înainte de a termina tratamentul. Acest lucru asigură că infecția este pe deplin tratată și reduce riscul de a dezvolta tulpini rezistente.

În timp ce gonoreea în sine este rareori fatală, complicațiile severe care pot apărea din infecțiile netratate sau gestionate incorect evidențiază importanța critică a diagnosticului precoce, a tratamentului adecvat și a măsurilor preventive. Înțelegând riscurile potențiale și implementând strategii eficiente de sănătate publică, efectele grave ale gonoreei asupra sănătății pot fi atenuate, reducând riscul de complicații care pun viața în pericol și îmbunătățind rezultatele generale asupra sănătății.

 

Remus Marcu
Remus Marcu

Pasionat de medicină și psihologie, practicant de calistenice și Pranayama, calificat în nutriție sportivă și fitness. Un text din lumea veche descria conceptul de îndatorire pe care omul și-l asumă involuntar la naștere. El semnează pentru asta și nu semnează, în același timp, din momentul în care este condamnat la viață. Avem îndatoriri față de familie, față de societate și nu în ultimul rând, față de trupul nostru. Pe această cale vreau să le stăpânesc setea celor ce caută și doresc să se informeze despre maladiile de care suferă sau pe care aceștia doresc să le prevină.

Abonează-te la newsletter și evenimente

Fii la curent cu noutățile Platformei MedAtlas!